Elemente de limba romana vorbita in emisiunea Showbiz Report (Roxana)

Elemente de limba romana vorbita

Limba este un element cheie al oricarei culturi, iar cea romana nu face exceptie de la regula. Avand numeroase forme si dialecte, si fiind vorbita de pana la 28 de milioane de oameni, limba romana a suferit, de-a lungul timpului, schimbari severe, atat in modul in care aceasta este scrisa, cat si vorbita.

Pentru realizarea studiului, am ales emisiunea „Showbiz Report”, difuzata pe canalul de televiziune Antena 2, in fiecare duminica la ora 18:00, slot in programul TV ce permite vizionarea atat de catre adulti, cat si cei mai tineri. Sarind peste evidentele necesitati studentesti ce trebuie satisfacute, am ales emisiunea deoarece o consider potrivita pentru disectie si analiza a limbajului folosit, atat de catre prezentatoare, cat si de catre invitatul acesteia. Mereu simpatica Ilinca Vandici l-a avut in emisiune pe Alin Pascal, cataret de muzica pop (elecronica, moderna, si alte denumiri folosite pentru ceea ce este popular in zilele noastre). Pascal, dupa parerea mea, a fost un invitat bine ales deoarece mass media tinde sa se concentreze asupra muzicii din ce in ce mai mult in ultimul timp, iar prezenta acestuia nu a putut decat amplifica rating-ul emisiunii.

„Showbiz Report” debuteaza cu o lunga si foarte rapid vorbita formula de salut a lui Vandici (care pare a fi fugarita de caini): “Buna seara, dragii mei, bun gasit la o noua editie a emisiunii ‘Showbiz Report’, vacanta de vedete, aici, la Antena 2, povestim si astazi despre locurile minunate pe care le-au vazut invitatii mei in toata lumea asta, unde au ajuns, unde n-au ajuns, unde isi doresc, poate, la un moment dat, sa fie cu cineva anume, sau poate doar asa, cu niste prieteni, astazi, despre toate lucrurile acestea ne vorbeste Alin Pascal, a venit si cu niste poze absolut exceptionale. Bine ai venit.” Lipsa pauzelor in monologul adresat al lui Vandici are abilitatea extraordinara de a-i duce la confuzie pe telespectatori, chair daca ceea ce spune ea are o oarecare noima. Relatia dintre prezentatoare si cei care vizioneaza programul este bine stabilita, conturata ca o relatie apropriata, de amicitie... si apoi prompt abandonata pana la jumatatea programului (cand aceasta li se adreseaza inca o data, rugandu-i pe cei care se uita la „Showbiz Report” sa ii urmeze sfatul).

Din primele 5 minute ale emisiunii se observa contrastul dintre modul de vorbire a celor doi. Initial, cuvintele lui Vandici sunt bine puse la punct. Aceasta nu se balbaie, pune intrebarile cu precizie si nu intrerupe invitatul decat cu vreo completare (A.P.: „Pe atunci nu stiam decat vreo patru piese.” / I.V.: „Atat stiai, doar patru piese?”; A.P.: „Daca ma distrez seara, pot sa ma trezesc dimineata si in cort.” / I.V.: „Si pe banca-n parc.”). Acest lucru poate fi datorat respectului fata de invitat, sau, mult mai probabil, datorita rigiditatii reactiilor sale, vocabularul fiind limitat la doar cateva expresii de uimire si surpriza, cat si de incantare, totul fiind regizat, fapt accentuat si de catre cele cateva replici programate in robo-personalitatea ei de prezentatoare TV: „Ah, foarte/ce frumos!”, „Ah, foarte/ce dragut!”, „Foarte/ce tare!”, „Nu cred asa ceva!”, „Maxim!”.

Vandici, desi pare a fi o papusa pe sfori in atat intrebarile cat si reactiile ei, are momente de umanitate... atunci cand realizeaza ca subiectul conversatiei este un extraterestru despre care este fascinata, dar n-are habar, chair daca acesta este un lucru de cultura generala precum locatii celebre sau curiozitati predate in clasele 1-4 (A.P.: „Stii ca sunt piramidele alea...” / I.V.: „Nu, ce piramide sunt in Mexic? Nu stiu.” / A.P.: „Sunt niste piramide, nu stiu de care...” / I.V.: „Habar nu am.”; A.P.: „Am vazut masca aia de aur, a lui Tutankhamon... nu stii?” / I.V.: „Nu!”; A.P.: „M-am dus sa vad Mona Lisa, acolo, la Luvru...” / I.V.: „Care nu e nici macar originalul, probabil.” / A.P.: „Probabil ca nu.”).

Pe partea cealalta a baricadei, invitatul, Alin Pascal, este clar in elementul lui, face glume constante, are intreruperi in mijlocul propozitiei si vorbeste liber, fara a se fi gandit inainte la ce o sa raspunda. ( „Pana in data de nu-stiu-care”, „Maa... mi-e dor”, „Lasa-ma, frate!”, „Bai da` au stat aia... de nu au stai aia”, „Nu te duci la hotel de 70 de stele ca sa vezi cum e Vietnam-ul”, „Ma tare bucur!”, „Tot asa, ne-am cazat la un super... zece mii de stele cazatoare”, „M-am dus sa vad si eu, sa nu mor prost!”, „Canta un nene la acordeon, undeva, in departare.”). Ceea ce povestese Pascal rasuna cu umanitate. Vorbele lui sunt peste tot, trece de la un subiect la altul foarte rapid, face pauze in mijlocul propozitiei pentru un adaos, iar tonalitatea sa este vioaie.

Relatia dintre cei doi pare a fi una de prieteni apropiati, dat faptul ca lucreaza la aceeasi companie de televiziune. Limbajul lor este foarte lejer, ‚casual’, plin de adresari amuzante si glume, unele mai savuroase, altele ce ar trebui maturate sub covor si niciodata readuse in conversatie („Show-ul este ca o nevasta, doar ca nu ma cicaleste... fie, nici nu gateste, nici nu m-ajuta... ca o semi-nevasta. Ca o nevastuica.”; „Nu misca Mona Lisa o geana, ceva?”). Pe tot parcursul emisiunii, Vandici i se adreseaza invitatului acesteia cu prenumele ‚Alin’, pe cand el nu are oportunitatea de a o striga cu numele decat o dat, datorita rolului sau pasiv in interviu. Depanarea amintirilor, verbele la timpul trecut, aceste lucruri duc la un aer familial ce il apropie pe telespectator de subiectul discutiei.

Pe masura ce emisiunea avanseaza, Vandici incepe sa se relaxeze si cei doi chair par sa aiba o conversatie ca intre prieteni, lucru ce face telespectatorul mai bine-venit si mai implicat. Cei doi se intrerup constant, vorbesc unul peste altul, dar nu par a fi deranjati de acest lucru, fapt ce accentueaza apropierea dintre ei. Vandici chiar incepe sa faca glume pe seama invitatului sau, limbajul acesteia devenind mai lejer („Aveai fata de copil orfan, mai, Alin!”, „Vai, cum sa zici asa?!”, „Erai cam slabut!... ba nu.”, „Aia aia, aia aia.”, „Cum stau fetele la noi, pe Dorobanti!”, „E o valmaseala in capul lui, nu mai intelege nimic!”, „Ce faceai cu regina? Tu nu esti sanatos!” „Nu mai inteleg nimic... Mai, Alin!”, „Alin, cred ca voi pleca cu tine in vacanta!”, „Noi suntem intr-o emisiune aici, trebuie sa vorbim!”).

Pe parcursul emisiunii se fac numeroase referiri la culturile lumii, dar care trec repede in stereotipe si glume ce se fac intre prieteni (si ar trebui sa ramana intre prieteni): „Te duci si stai acolo, la bastinosii aia / Cu ei in cort! / Cu doi care sa te pazeasca cu pusca afara, eventual. / Mai cu pusca, mai cu un porc taiat acolo, in fata ta...”(referindu-se la oamenii din Vietnam), „Ca altfel, mai mananci un serpisor...” (referindu-se la China), „Sa inteleg ca in Egipt te plimbi doar cu taxiurile? Cu camilele nu?”.

Sunt, de asemenea, momente in care ce-i doi fac referire si la echipa de televiziune din spatele camerelor, uneori chair vorbind cu unii din cei prezenti („Uite ce fresh bun mi-au facut... multumesc mult.”/ „Hai, lasa, ca ti-am mai spus, vorbim cu baietii de la usa data viitoare cand intarzii.”) deoarece ambii sunt obisnuiti cu oamenii prezenti pe platou, ca si cand ar face parte din acelasi grup de prieteni.

Emisiunea se incheie cu inca un monolog adresat al domnisoarei Vandici ( „Alin, iti multumesc tare mult ca ai fost la noi in emisiune, te rog sa ne dai si noua un autograf. Va multumesc si dumneavoastra ca ati fost alaturi de noi. Sper ca v-a facut placere sa ne urmariti si astazi asa cum o faceti in fiecare duminica. Va dau intalnire si duminca viitoare, la aceeasi ora, evident, sa aveti o saptamana usoara. Va pup. La revedere.”), prin care aceasta spune ramas bun telespectatorilor dornici sa se intoarca pentru inca o runda.

Bogdan Roxana Valeria, 11 A

Elementul de ironie v-a fost prezentat de catre o ceasca buna de ceai, muzica din orientul indepartat si o ura acuta pentru talkshow-urile televizate.