S1, ep1 - NOI INCEPUTURI - Iovan Robert

     Sezonul I , episodul I

                                                    Noi inceputuri

             Niciodata nu am suportat lucrurile noi, in fata celorlalti, dar in sufletul meu tot timpul am avut acea euforie. Chiar daca am doar 16 ani si lumea ma priveste ca un copil daca s-ar uita putin in scrierile mele probabil ca s-ar mai gandi odata daca sunt copil sau chiar gandesc mai matur decat ei. 

             Imi place lectura, un lucru foarte neobisnuit pentru generatia mea, fapt care, daca l-ar afla despre mine , probabil m-ar critica sau m-ar face batran. Oricum momentan nu stiu nimic despre ei. Mai sunt cateva ore si ii voi intalni pentru prima data. Probabil ca nu e foarte sanatos dar ma simt atat de bine cand scriu despre prima zi incat nu ma pot gandi decat la noile colege. Oare cum vor fi? Vor predomina blondele? Sau poate brunetele? Ce parere vor avea despre mine? Numai genul acesta de intrebari imi trec prin minte, aceasta este sansa mea de a-mi masca putin caracterul in fata lor, poate de a deveni altcineva.

                Dupa cateva ore reuseste sa adoarma si Alin , foarte ingandurat, dar dupa felul cum zambeste in somn, probabil viseaza lucruri frumoase  sau poate putin perverse cum viseaza orice adolescent.

                 Zorii zilei ii bat in usa, fara sa-i ierte visele, se pare ca este o zi calda de septembrie, mai exact 1 septembrie, cand scoala ii necajeste pe cei de clasa a VIII – a si a XII – a fiindca au an terminal, si va fi plin de invatat si intr-un final se vor desparti, dar pentru Alin lucrurile azi vor zambi deoarece isi va cunoaste noile colege, de aceea a si ales un profil de uman – filologie intr-un liceu din centru , mai exact E. C.

                    Se ridica Alin din pat, cu cea mai urata fata pe care a avut-o in viata lui, asta spune el in fata oglinzii la ora 7 dimineata, se pregateste, isi face un dus, se imbraca si presat de timp ia un taxi care-l lasa in fata liceului, o cladire veche, cu o istorie indelungata despre care sunt foarte multe zvonuri. Stia ca a sa clasa este la parter, deoarece urmeaza un profil de filologie, pe profilul predominant liceului. Intra in clasa unde are un puternic sentiment de deja-vu , se vede impanzit de 25 de colege care i se pareau neobisnuite. Profesoara de romana, care ii era si diriginta, era o femeie undeva pe la vreo 28 de ani, deci cu o experienta nu foarte mare in invatamant dar nu vreau sa ma gandesc la ce era in mintea lui Alin.

                      Profesoara vazandu-l asa dezorientat, ii spune:

-          Buna, esti aici in clasa?

-          Buna ziua, da, cred ca da, nu este IX – B? Neputand sa-si ia ochii de la ea…

-          Ba da, ai nimerit bine, cum te numesti? Intreaba profesoara fara nicio inhibitie.

-          Ma numesc Alin Dandu, spuse Alin dupa ceva timp cu jumatate de gura, visul sau zburand in alte parti vazandu-si profesoara ceva mai mult decat un cadru didactic. Gandul sau zbura la o cina cu “profa”, sa manance o pizza la o terasa, el sa o duca acasa cu masina dupa care sa se termine cum se cuvine. S-o auda strigandu-i numele cu lascivitate...

-          Alin , Alin , Aliin , ia un loc in banca ! Spune profesoara, acompaniata de un cor de rasete.

            Alin purcede spre ultima banca, unde era un singur loc liber, langa o colega. Fac cunostinta si dupa ce pleaca diriginta raman sa se cunoasca toti. Pe Alin, baietii din clasa nu-l intresau mai deloc dar in schimb a facut cunostinta cu toate fetele, ID-uri de messenger, Facebook – uri, exact cum sunt adolescentii din ziua de azi. Tin sa mentionez ca Alin nu mai avusese nicio prietena pana in prezent.

              Printre toate vocile acelea feminine ochii lui erau tinta catre o colega din prima banca. Foarte atenta la detalii, inalta, cu o silueta de invidiat, sani fermi si nu intocmai o marime mica , cu un par lung, inchis la culoare, se vedea ca este o fata versata, brusc isi intoarce capul la privirile insistente ale baiatului, niste ochi mari, albastri, ucrainieni il facura pe Alin sa-si piarda controlul si sa schimbe privirea catre colega Roxana care discuta cu cea din fata. Isi face curaj si se duce sa vorbeasca cu Ana :

-          Buna, se pare ca va trebui sa ma suporti patru ani de zile, dupa care ii intinde mana si spune: Alin!

-          Sau poate ca n-o sa te bag in seama patru ani de zile! Spune ea uitandu-se cu dezinteres la Alin.

          Alin, ramas fara reactie, pleaca mai departe si iese sa fumeze o tigare alaturi de baieti care in ochii lui erau niste pampalai.

                     Frant de obosit , ajunge acasa dupa care sta cateva ore in pat. Pe seara ii suna telefonul, erau prietenii lui cu care se duce sa se intalneasca sa vorbeasca de prima zi la un pub din apropiere. Toti povesteau de colege, numai Alin era cu gandul la Ana.

                  

                       In propiere de ora zece, ajunge acasa ostenit dupa o zi plina de intamplari noi, isi verifica mail-ul si primeste un mesaj de la o tipa care pretindea ca este colega cu el si ii zice: “Mi-a placut foarte mult prezenta ta, poate ar fi cazul sa ne vedem la o cafea candva … 0767832453”




Iovan Robert