S1, ep2 Casting, scenariu, lumini si Ana

Sezonul I , episodul II

“Controverse…”

                                                  Casting, scenariu, lumini si

                                                                  Ana

                     Initial, doar din pura curiozitate in dimineata urmatoare Alin a sunat pe acel numar de telefon sa vada despre cine este vorba, desi banuielile sale duceau spre Ana, dar nu a raspuns nimeni la acel numar de telefon. Amagit de acest lucru, Alin se imbraca repede pentru a pleca la scoala. Inca era soarele acela varatic, care-l molosea de tot.

                   

                     Undeva in jurul orei 7:30 ajunge la scoala, intra in clasa, se aseaza in banca . Inca erau foarte multe feţe necunoscute pentru Alin, dar o singura faţă parca o stia de o viata si mai exact pe cea a Anei, dupa care era innebunit.

                      

                      Ora incepuse deja, iar elevii faceau cunostinta cu profesoara lor de biologie, asa pentru inceput. Pe la jumatatea orei in clasa intra o doamna inalta, cu o prezenta impunatoare care se prezinta ca doamna Popescu si ii intreaba pe elevi:

                       

                         -Nu v-ar interesa sa intrati in lumea teatrului? O altfel de lume decat cea in care traiti, plina de magie si printese, de cavaleri care sa salveze printesele, sa le readuca la viata printr-un sarut magic.

                         -Doamna profesoara, as dori eu..., spuse cu jumatate de gura Ana.

Ridicand doua degete agitate din cale-afara.

Alin:

                         -As dori si eu daca se poate!

                         -Sigur ca da, de ce nu? Oricum toti veti da un casting dupa ore.

“Acum, stiind ca aveam ceva de facut impreuna cu Ana, timpul trecea mai repede, dar totusi…teatru?! Oare chiar sunt bun la asta? Mai degraba sa fi scris o piesa de teatru ca Ana sa joace in ea. In orice caz stiu macar ca o sa-mi dau toata silinta. Si totusi, daca voi fi vreun pui de actor? Nu se stie niciodata ce-mi rezerva viitorul si pana la urma nu e decat un curs scolar de teatru.

                          Fiind un colegiu renumit in oras, E. C. avea si o sala de teatru, ce-i drept mai micuta, dar macar este, unde acum in jurul orei 14:00 se tineau auditiile pentru formarea echipei de teatru a liceului. Printre participantii de la auditie se aflau si Alin si Ana care au avut un mic dialog inainte de a da proba:

                           - Ti-am mai spus odata ieri ca va trebui sa ma suporti timp de patru ani! Spuse Alin raspicat si foarte sigur pe el. Chiar cu o mutra foarte mandra de ceea ce face si de ceea ce spune.

                          - Uite ce e, Alin, deja incepi sa devii putin cam stresant. Nu stiu daca ma intelegi, dar eu fac aceasta chestie cu teatrul, deoarece imi place foarte mult teatrul. Imi doresc ca intr-o zi sa ajung alaturi de nume mari din industria filmului sau a teatrului, dar cum toate au un inceput, acela fiind pentru mine azi, te rog nu mi-l strica si lasa-ma sa ma concentrez. Eu nu am venit aici sa “agat gagici”. Spuse Ana in soapta baiatului tinandu-l de mana pentru a-i captiva atentia.

                           - Nu credeam vreodata ca cineva poate fi atat de atras de o meserie cum esti tu, Ana, zice baiatul pierzandu-se in ochii sai albastri.

                   Conversatia celor doi inceteaza brusc la chemarile doamnei Popescu:

                      - Ana Evdokimenko, sa intre!

Dupa o interpretare extraordinara a personajului Julieta isi castiga locul in trupa de teatru si iese fericita si il imbratiseaza pe Alin cu foarte multa compasiune. Alin de drag ce i-a fost de imbratisarea fetei a urmat-o si a luat si el un loc in echipa de teatru a scolii.

                   

                    “De multe ori asa ti se intampla in viata, te gandesti sa faci o anumita meserie, iti doresti din suflet si numai la asta te gandesti, dar niciodata nu-ti pui intrebarea inainte: ”Si in caz de nu-mi iese, ce fac?” asa cum ma gandesc in aceste clipe la Ana care isi doreste mult sa devina o actrita buna sub lumina reflectoarelor, dar daca nu-i iese? Probabil ca o sa cada in depresie, dar sa nu punem raul inainte binelui”- au fost ultimele cuvinte scrise ale lui Alin Dandu pe acea seara dupa care a adormit bustean, obosit dupa o asemenea zi.

                     In jurul orei 2:35, Alin se trezeste brusc din cauza telefonului, avea un mesaj de la 0767832453 in care scria:

                      “Am uitat sa argumentez in mail, sa nu ma suni niciodata ziua, sunt pasare de noapte...“

              Alin pune mana pe telefon si o intreaba pe fata daca o poate contacta acum. Dupa ce primeste confirmarea o suna si se aude o voce de fata putin ragusita, dar cu foarte mult sarm:

                   -Alo...

                                                       çSFARSITè