"Cărţile sunt ca dragostea."

                                                                                                                           (deviantart.com)

                         Cărţile sunt ca dragostea. Când priveşti înapoi, identificarea primei lecturi este la fel de dificilă ca identificarea primei iubiri. Ordinea cronologică nu stabileşte neapărat întâietatea, nici când este vorba despre cărţi, nici când este vorba despre stările cunoscute sub numele de prima  dragoste. De fiecare dată când mă îndrăgosteam (şi asta a durat până târziu) eram convins că sunt (în sfârşit!) la prima dragoste, că de data asta e chiar pe bune. Mi se părea că pentru prima oară trăiesc cu adevărat. Toate experienţele anterioare păleau în lumina pasiunii prezente, sortită şi ea uitării în clipa unor noi scăpărări amoroase. La fel, fiecare nouă carte citită umbrea toate cărţile pe care le citisem până atunci, ba chiar şi iubirile care o precedaseră, doar pentru a fi, la rândul ei, retrogradată în banal de o nouă lectură... Ajunsesem să simt că îmi trădez iubitele cu cărţi şi cărţile cu iubite. Căutam pe atunci cartea la care să mă pot opri definitiv, citind-o iarăşi şi iarăşi de la capăt, fără să mă plictisesc, fără să mai simt vreodată nevoia altei cărţi.[...]

      Am încercat  mai târziu să aflu care a fost, de fapt, prima mea carte [...] Constat că prima mea carte datează din perioada preşcolară şi că nu a existat niciodată sub formă de carte palpabilă, deşi când mă gândesc la ea îi văd coperţile, îi simt mirosul în nări, îi aud foşnetul plin al paginilor, îi desluşesc forma şi greutatea în palme. Este o antologie cristalizată spontan din poveştile şi poeziile pe care mi le spunea mamaia, bunica mea de la ţară [...]

            Antologia lui mamaia a fost  abecedarul meu nescris.

         (Florin Bican, Abecedarul meu nescris, în volumul  Care-i faza cu cititul?)