Am creat "Cafeneaua cu fantezie" pentru toti cei care continua sa iubeasca sa citeasca.
Da, stiu, suntem in secolul vitezei si al informatiei, nimeni nu mai are timp sa deschida o carte, dar, nu de putine ori, mi-a fost dat sa vad oameni citind, in cafenele, in parcuri, in metrou, in tren. Oare ei cum isi gasesc timp?!
Tot lovindu-ma de rezistenta impusa de generatia "Facebook" (nu am numit-o eu astfel), incepusem sa ma intreb: de ce sa mai citim? Scopul acestui blog este tocmai acela de a (re-)descoperi minunata lume care se afla prinsa in paginile cartilor si care asteapta sa fie "trezita".
Inchei prin a va invita pe voi toti, iubitori de lectura mai mici sau mai mari, sa imi fiti alaturi, sa imi spuneti parerile voastre, fie ele bune sau rele. "Cafeneaua" mea va "obliga" sa fiti deschisi, sa discutam la o ceasca imaginara de ceai sau de cafea despre viata, atat despre partea ei reala, dar mai ales despre cea magica, in care fiecare din noi poate fi ceea ce isi doreste: la literatura ma refer, desigur!
Sunteti cu mine, da?! Ii putem (re)indragosti si pe altii de lectura!
Lectura este un refugiu, o ascunzatoare, unde poti sa te adapostesti si sa calatoresti in acelasi timp, sa te lasi condus te autor intr-o alta lume, este o libertate pe care nu ai cum s-o pierzi.
RăspundețiȘtergereBafta cu noua pagina!
Multumesc frumos, Bogdan! Astept sa fii alaturi de mine si sa ma ajuti in acest demers. Te pup
RăspundețiȘtergereEi, se pare că nu toată generaţia "Facebook" se împotriveşte lecturii. :D
RăspundețiȘtergereDeşi, din păcate pentru mine, am descoperit frumuseţea cărţilor destul de târziu după părerea unora, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Foarte frumoasă ideea cu blogul, domnişoara! Aţi câştigat un cititor fidel.
Multumesc Deny. Ma bucur ca ai intrat in "cafeneaua" mea si sper sa iti placa ce gasesti pe aici si sa ma ajuti sa "servim" cele mai aromate lecturi cititorilor blogului...
ȘtergereDe multe ori in viata , nu ne aratam fata noastra reala , suntem fortati sa purtam o "masca" a societatii numita anturaj , si de multe ori uitam cine suntem si bineinteles uitam sa mai cadem pe ganduri , sa ne punem intrebarea " cum ar fi daca? " care adesea ne-o punem in momentul cand ne cufundam intr-o lectura adanca unde ne punem pe noi in locul personajului principal pe care la un moment dat ajungem sa iubim , suferim , uram sau indragosti odata cu el sau pe el . Poate ca ar trebui sa ne gasim timp sa citim mai mult sau timp sa spunem : "Creanga ar fi fost invidios pe amintirile mele..." As dori si eu sa scriu in blogul dumneavoastra daca se poate...Inca unul aici ! , pe langa Deny si Bogdan M
RăspundețiȘtergereCu mult drag, Robert, esti oaspete de onoare in "cafeneaua mea cu fantezie"! Astept sa iti aud opinia la fiecare nou subiect discutat...
Ștergere